Ce se face cu lumânările de la nuntă

Nuntă, botez, aniversare, înmormântare… Aproape că nu există ceremonial, rit creştin sau sărbătoare spirituală importantă fără ca lumina caldă a lumânărilor să fie prezentă în decor. Şi nu degeaba sunt nelipsite lumânările din tradiţia de veacuri. Căci sunt încărcate de simboluri magice. De aceea, e bine să știi și ce se face cu lumânările de la nuntă.

Lumânările au fost şi sunt folosite încă în ceremonii şi ritualuri spirituale, din cele mai vechi timpuri, în culturile tuturor popoarelor de pe glob. Se spune că aceste obiecte, pentru unii sacre, pentru alţii pur decorative şi îmbietoare olfactiv, ar combina energia focului cu vibraţiile culorilor şi cu forţa gândului, astfel încât pot să îndeplinească până şi cele mai ascunse dorinţe. Iar lumânările de la cununia religioasă au o puternică încărcătură spirituală. În jurul lor au luat naștere o mulțime de tradiții și superstiții. Așa că iată ce se face cu lumânările de la nuntă.

Ce simbolizează lumânările

Fiecare moment al vieţii în care se aprinde o lumânare are o puternică încărcătură spirituală. Astfel, lumânările de nuntă ori de botez au scopul de a lumina noua cale pe care a pornit cuplul sau copilul nou născut. Cele aprinse pe tortul aniversar sunt menite să celebreze vârsta împlinită, dar şi să lumineze anul ce vine pentru sărbătorit. Candelele din ceară păstrează vie memoria unei persoane decedate. Pe de altă parte, lumânările din pomul de Crăciun, înlocuite azi de instalaţiile cu beculeţe multicolore, au rolul de a prevesti un an nou îmbelşugat şi lipsit de griji.

Așa se face că nici tradițiile privind lumânările de la cununie nu s-au dat uitării. Potrivit Pr. Conf. Dr. Dan Sandu, „Lumânările de cununie mai sunt cunoscute și ca făclii, având simbolul luminii credinței care trebuie să-i însoțească în viață pe miri. Lumânarea aprinsă este, în viaţa bisericească, simbolul purităţii sufleteşti, a puterii credinţei, focul iubirii creştine şi nădejdea luminii dumnezeieşti spre care speră cei ce le aprind, însoţindu-le cu rugăciunea personală'.

Conform tradiției religioase, lumânările pentru cununie se aduc la biserică de către cavalerii și domnișoarele de onoare, care le înmânează ulterior nașilor. Aceștia din urmă le țin aprinse pe tot parcursul ceremoniei religioase. Preotul este cel care aprinde lumânările de la lumina din sfeşnic. Iar acest gest arată că de la Hristos îşi trage seva viaţa de familie. Iisus Însuși a spus: „Eu sunt lumina lumii. De va veni cineva după Mine, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii'.

Lumânările de nuntă mai simbolizează şi modelul luminos al naşilor, care-i vor călăuzi pe miri pe drumul vieţii. Iar una dintre rugăciuni precizează că nașii trebuie să „strălucească precum luminătorii pe cer', adică să devină model de familie pentru alţii. La finalul slujbei, mirii ies din biserică purtând făcliile ei înşişi. Și asta pentru că au devenit familie, model al iubirii binecuvântate de Dumnezeu în biserică.

Ce se face cu lumânările de la nuntă

Este foarte important să știi ce se face cu lumânările de la nuntă dacă vrei să îți meargă bine în căsnicie. Printre cele mai respectate tradiții legate de cununia religioasă este cea a lumânărilor. Acestea sunt la fel de importante precum verighetele și cununiile în sine, în timpul ceremonialului.

Totuși, la finalul evenimentului, mirii rămân cu lumânările de la cununie și nu știu cât de importante și cât de încărcate de simboluri sunt. Și se întreabă, în mod firesc, ce se face cu lumânările de la nuntă. Respectând tradiția ortodoxă, potrivit Pr. Andrei Atudori, „la opt zile după Cununie, mirii împreună cu nașii, având lumânările de la nuntă, trebuie să vină la biserică pentru ca preotul să le citească o rugăciune specială.

Îți citez din Molitfelnic: „Venind tinerii cu nașii la biserică, preotul ia epitrahilul și iese în tinda bisericii, unde aceștia așteaptă, având aprinse lumânările de la nuntă…', mai departe fiind redată rânduiala propriu-zisă. Și iată ce se specifică la finalul rânduielii: „apoi, dând cântăreților lumânările pentru a fi folosite în biserică'. Așadar, lumânările de la cununie trebuie lăsate la biserică'.

Singura problemă este că, în zilele noastre, se folosesc preponderent lumânări din parafină în locul celor din ceară curată. E drept că acestea sunt mai aspectuoase, de un alb imaculat, care se pretează oricărui tip de decorațiune la modă. Unii exagerează chiar și cu dimensiunile acestora și cu ornamentele excesive. Or, lumânările de acest fel fumegă mult și picură excesiv, motive pentru care nu pot fi utilizate în riturile de cult bisericești.

De aceea, preoții recomandă folosirea lumânărilor din ceară curată. Astfel, lăsându-le la biserică, pot fi aprinse la diferite slujbe, pot fi folosite la ieșirea preotului la vohoduri și așa mai departe. Dar celelalte lumânări se pot păstra acasă, cu binecuvântarea preotului. Și se pot aprinde în diferite momente, de aniversările anuale ale cununiei, până la clipe grele, de cumpănă.

Tradiții și superstiții legate de lumânările de cununie

Știind ce se face cu lumânările de la nuntă conform tradiției religioase, e bine să afli și câte alte obiceiuri și superstiții sunt legate de acestea. Sunt obiceiuri străvechi ce reflectă credințele populare și valorile spirituale transmise din generație în generație. Tradițiile și superstițiile legate de lumânările de cununie adaugă un strat suplimentar de profunzime și semnificație ceremoniei religioase ortodoxe. Respectarea acestor obiceiuri nu doar că îmbogățește experiența spirituală, dar și întărește legătura dintre credințele vechi și noile generații.

Cumpărarea și decorarea lumânărilor

Conform tradițiilor neaoșe, lumânările de nuntă trebuie cumpărate de nașii de cununie, împreună cu voalul miresei. În unele regiuni, este obișnuit ca lumânările să fie decorate cu flori și panglici albe, simbolizând puritatea și bucuria. Decorarea lor cu elemente naturale este văzută ca un mod de a aduce natura și binecuvântarea divină în cadrul ceremoniei.

Deși Biserica recomandă lumânările din ceară curată, sunt preferate modelele moderne, sofisticate, făcute de cele mai multe ori din parafină. Unele sunt imprimate chiar cu fotografii și tot felul de gravuri. În multe cazuri, chiar mirii și le comandă, tocmai pentru a se încadra perfect în decorul de ansamblu al nunții visate. Cum superstițiile primează, mai există o credință potrivit căreia cu cât sunt mai lungi lumânările cu atât va fi mai trainică și căsnicia.

Transportul lumânărilor

O altă credință de care se ține cont este legată de cine și cum duce lumânările. Căci se spune că lumânările nu trebuie aduse la biserică în aceeași mașină. Nașul și nașa vor avea lumânările separate, până în momentul intrării în biserică. Or, până la biserică, domnișoara și cavalerul de onoare sunt cei care trebuie să ducă lumânările. Abia acolo le înmânează nașilor.

Aprinderea lumânărilor

Una dintre cele mai cunoscute tradiții este ca nașii să aprindă lumânările, simbolizând protecția și ghidarea spirituală oferită mirilor. Se crede că acest gest aduce noroc și binecuvântare cuplului nou format. Numai că tradiția religioasă presupune ca numai preotul să le aprindă în timpul slujbei. Și se crede că lumânările trebuie aprinse doar în timpul cununiei, fiind total interzis acest lucru înainte de unirea destinelor celor doi.

Ce se face cu lumânările de la nuntă după cununie

De obicei, după slujba de la biserică, tot alaiul se îndreaptă către locul în care urmează să se desfășoare petrecerea. Iar lumânările ar trebui să rămână aprinse atât pe drum, cât și pe tot parcursul petrecerii. La final, se sting și se iau acasă, urmând ca, după 8 zile, să fie duse la biserică de către miri însoțiți de nași.

Unii lasă doar câte o bucată din lumânări la biserică și ce rămâne iau acasă. Alții le iau în întregime înapoi spre păstrare. Și asta pentru că se crede că păstrarea lumânărilor în casa noului cuplu aduce noroc și protecție. Acestea pot fi aprinse în momente speciale sau de încercare, pentru a invoca ajutorul divin și a reînnoi binecuvântarea primită la cununie.

Credințe străvechi și semne de luat în seamă

Pentru superstițioși, ce se face cu lumânările de la nuntă este foarte important. Și asta pentru că urmăresc toate semnele pe care le-ar putea transmite făcliile de la cununie. Există superstiția că dacă lumânările ard constant și fără fum, mirii vor avea o viață lungă și fericită împreună. Dacă, însă, flacăra pâlpâie sau se stinge, acest lucru este interpretat ca un semn de avertisment asupra unor dificultăți viitoare. De se va stinge o lumânare în timpul slujbei, mirii vor fi nefericiţi. Iar dacă lumânarea se rupe în timpul cununiei, unul dintre miri sau cineva apropiat va muri în scurt timp.

Ce aduce ghinion

E semn rău dacă mirii adorm cu lumânările de nuntă aprinse. Probabil că superstiția se trage din faptul că, la un moment dat, în vremuri străvechi, mirii au adormit cu lumânările aprinse și le-a luat foc locuința. Altfel, odată binecuvântate la biserică, nu au de ce să aducă ghinion. Totuși, se mai crede că acela dintre miri care adoarme primul în noaptea nunții va și muri primul.

Dacă o lumânare de cununie cade și se rupe în două, ghinion dublu se va năpusti asupra familiei. Se mai crede că prima picătură care se scurge pe marginea lumânării în timpul ceremoniei de nuntă ar prezice ghinion sau chiar moartea persoanei care stă cel mai aproape de acea parte a lumânării.

Ce aduce noroc

Se crede că dacă aprinzi lumânările de cununie în Ajunul Anului Nou atragi norocul și belșugul și ții departe spiritele rele. Dacă aprinzi lumânările de nuntă într-o casă nouă, vor aduce noroc și fericire.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: doxologia.ro,

Citește și Rugăciuni pentru vise urâte și coșmaruri

Cel mai nou VIDEO

Google News Urmărește-ne pe Google News

Citește în continuare
Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Abonează-mă la newsletter Abonează-mă
Buton