De ce nu e sănătos să încercăm să le demonstrăm altora că greşesc?

Persoanele care încearcă adesea să le demonstreze altora că au greşit sau că greşesc, au adesea anumite caracteristici specifice ale personalităţii.

Persoanele predispuse să facă „dreptate' ar trebui să îşi pună câteva întrebări cheie înainte de a se angaja într-un astfel de conflict.

Una dintre cele mai frecvente surse de conflict social este un conflict în care una sau mai multe dintre părţi caută să aibă dreptate, ceea ce necesită adesea să-i dovedească celeilalte persoane că greşeşte. Deşi nu există o adevărată victorie într-o ceartă, deoarece un conflict nu are reguli sau scoruri convenite, este adesea tentant să încerci să-ţi dovedeşti corectitudinea în faţa altora.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cât costă un kilogram de șorici la târgurile de Crăciun: "Nu e puțin deloc, dar când ți-e poftă, n-ai încotro, cumperi!"

Cum se leagă personalitatea de tendinţa de a-i dovedi celuilalt că a greşit

Cei care au trăsături de personalitate narcisică sunt adesea conduşi de nevoia de a se afirma şi de a-şi susţine superioritatea în faţa celorlalți.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

13 ani de la moartea Mălinei Olinescu. Călin Geambașu, despre noaptea în care artista și-a pierdut viața: "Medicul i-a dat niște pastile de somn, ea le-a combinat cu puțin alcool și..."

Cei care au trăsături de personalitate borderline au adesea sentimente emoţionale intense şi pot confunda intensitatea sentimentelor lor ca un indicator al corectitudinii personale.

Indivizii care suferă de un istoric de traumă pot supracompensa vulnerabilităţile şi victimizarea din trecut, supraafirmându-şi, spunându-şi că acest lucru îi face mai puţin probabil să fie din nou subjugaţi.

Persoanele care au dezvoltat un stil de îngrijire excesiv de empatic din cauza dinamicii disfuncţionale timpurii părinte-copil pot fi predispuse să lupte pentru corectitudine şi dreptate şi să lupte pentru perfecţiune, deoarece simţul valorii lor este legat de acest rol.

Dacă aş realiza un interviu clinic cu membrii acestor grupuri, le-aş pune următoarea întrebare: „Eforturile tale de a dovedi că o altă persoană se înşeală au succes de obicei?' Aş continua: „De obicei, acea persoană recunoaşte că a greşit şi ca urmare îşi schimbă perspectiva şi comportamentul?' Cel mai probabil, răspunsul la aceste întrebări va fi de cele mai multe ori, NU.

De ce a dovedi cuiva că a greşit eşuează aproape întotdeauna

În situaţii sociale, majoritatea oamenilor nu caută să fie educaţi de alţii. În general, au suficiente pretenţii în viaţa lor de zi cu zi şi este obositor să aibă şi alţii pretenţii asupra vieţii lor – sefi, soţi, chiar copii – şi să le spună ce trebuie să facă. În consecinţă nu sunt deschişi la prea multe critici. Cei care sunt predispuşi să le demonstreze altora că au greşit ar trebui să fie sinceri cu ei înşişi cu privire la faptul că argumentele lor de obicei nu schimbă cu nimic situaţia sau perspectiva celuilalt.

De ce acest pattern poate să fie împotriva propriilor interese?

Deoarece, demonstrarea greşelii unei alte persoane este de obicei întâmpinată cu rezistenţă, indivizii înclinaţi spre dreptate se trezesc adesea supăraţi sau deranjaţi în alt mod în interacţiune şi epuizaţi mintal de formularea şi reformularea punctelor de pe agendă pentru a câştiga. Ceea ce majoritatea oamenilor nu se întreabă atunci când sunt blocaţi pe roata de hamster care trebuie să fie corectă, este dacă acest comportament este bun pentru sănătatea lor mintală.

Dacă ar fi să-mi continui interviul, le-aş întreba pe persoanele predispuse la acest gen de comportament: „În general, care este cea mai bună utilizare a energiei tale mintale?' Aş urma apoi cu cea mai importantă întrebare: „Cât de mult crezi în importanţa păstrării energiei tale mintale şi a direcţionării ei către oamenii şi activităţile din viaţa ta care contează cel mai mult?'

A demonstra cuiva că nu are dreptate reflectă parţial o nevoie de control?

A dovedi cuiva că nu are dreptate nu este neapărat un comportament rău intenţionat, deoarece intenţia de bază poate fi una bună: să pledeze pentru corectitudine; să aducă obiectivitate şi realitate atunci când o altă persoană le trădează pe amândouă; şi să sublinieze negarea altei persoane în favoarea încurajării unei mai mari conştiinţe de sine.

Totuşi, deşi astfel de motivaţii pot fi bine intenţionate, acest model în interacţiunile sociale poate fi văzut, de asemenea şi ca o modalitate de a-i controla pe alţii – şi gândirea lor, în special. Dacă simţi nevoia să le demonstrezi celorlalţi că nu au dreptate, întreabă-te acest lucru: „Sunt flexibil din punct de vedere emoţional sau sunt o persoană care trebuie să controleze situaţiile?'

Deşi îţi poţi spune că dacă ai controlul te face să te simţi mai bine, adevărul este că nevoia de prea mult control duce adesea la stres şi frustrare, iar acele sentimente nu sunt benefice pentru sănătatea ta mintală.

Beneficiile pauzei şi ascultării

Data viitoare când te trezeşti într-o interacţiune socială în care eşti tentat să explici cuiva cum şi ce greşeşte, opreşte-te şi ascultă. Fapul că iei o pauză şi asculţi cealaltă persoană nu trebuie să însemne că eşti de acord sau că cealaltă persoană are dreptate.

Dar, în trecut, probabil ţi-ai spus că a dovedi cuiva că nu are dreptate era lucrul corect de făcut sau că era cumva treaba ta. În acele cazuri, inevitabil ţi-ai epuizat o parte din energia emoţională şi probabil ţi-ai activat sistemul nervos central, provocând o eliberare crescută a hormonului de stres, cortizol. Stresând mintea şi corpul în acest fel, mai ales când cealaltă persoană nu ajunge să se schimbe oricum, dezvăluie cât de ilogice şi neproductive sunt majoritatea eforturilor de a dovedi că o altă persoană nu are dreptate sau greşeşte.

Beneficiul suprem este o umilinţă şi mai mare

În timp ce dorinţa de a avea dreptate sau de a impune corectitudinea şi obiectivitatea este de înţeles, orice individ care operează dintr-o astfel de perspectivă este, de asemenea, expus riscului de grandiozitate şi aroganţă. Este adevărat că un individ poate fi mai corect sau mai informat cu privire la o anumită problemă, dar valoarea noastră umană nu depinde de cât de mult câştig şi câtă dreptate avem într-o anumită situaţie. Cei mai mulţi oameni fac faţă şi dau sens lumii cât pot de bine cu informaţiile emoționale pe care le deţin şi fiecare persoană va evolua în măsura în care este deschisă la schimbare şi la auto-reflecţie.

Dacă poţi permite altora dreptul ocazional să greşească – cu excepţia încălcărilor majore – modestia şi deschiderea pe care le modelezi pot avea mai mult impact decât orice potenţială dreptate. Funcţionând prin această atitudine, practici un respect faţă de apropiaţii tăi, membri ai comunităţii, în loc să îi condamni pentru diferenţele pe care le au.

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News