Actorul Vlad Drăgulin a vorbit despre traumele trăite de el, ca elev, în învățământul postcomunist și experiențele cu profesorii care nu tolerau un copil nesupus. Vlad Drăgulin este marcat și acum, la 33 de ani, de ceea ce a trăit în școală și spune că felul în care l-au chinuit unii dintre profesori i-au declanșat traume mari și i-au schimbat felul de a se raporta la oameni.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Rolul din show-ul „În puii mei” l-a făcut celebru pe actorul Vlad Drăgulin, chiar dacă personajele interpretate alături de Mihai Bendeac nu au fost văzute cu ochi buni de colegii de facultate. A mai jucat în „Băieți de oraș”, iar acum, este pe val cu „Klaus și Barroso', un film în care interpretează rolul cavalerului de onoare și colegul mirelui.
Prin ce traume a trecut actorul Vlad Drăgulin în primii ani de școală, în anii ’90
Vlad Drăgulin dezvăluie că în școală a suferit din cauza bullyingului și a rămas cu un acut complex de inferioritate.
„Din păcate, din primară mi se trag problemele de încredere. Dacă i-ai povesti astăzi unui copil din I-IV cum am fost crescuți, nu te-ar crede. Când mă scotea la tablă să fac un exercițiu și nu știam, învățătoarea spunea întregii clase „Râdeți de el!, iar toata clasa râdea de mine. Așa mi-am început drumul în viață (râde). De aceea cred că am ajuns să fac comedie – ca să provoc eu râsul. Am o mare sensibilitate față de ce înseamnă batjocura, abuzul. Tot ceea ce ține de bemoluri în public pentru mine poate fi un buton roșu.„, a povestit Vlad Drăgulin într-un interviu pentru Adevărul.
Actorul își amintește că profesorii îl credeau satanist pentru că își făcea unghiile cu negru, dar și amenzile care se dădeau în școală pentru diverse gesturi care pentru elevii din ziua de astăzi par banale.
„După epoca totalitară din primară, am ajuns în gimnaziu într-un context inchizitorial unde Dumnezeu era puterea. Am ajuns la o doamnă dirigintă habotnică, ce se mândrea că a fost ținută în poala lui Mihail Sadoveanu când fusese mică. În acest context, eu veneam machiat la ochi și cu unghiile negre (râde). Diriginta a venit acasă și m-a întrebat de față cu ai mei: „Vlăduț, ești satanist?. Aceștia au fost oamenii care ne-au educat pe noi, milenialii.
Foarte mulți mi-au scris că s-au regăsit în experiența mea după ce am povestit prima oară că am fost bătut de profesori la școală, marginalizat că nu eram ca toți ceilalți copii, doar pentru că nu rețineam un comentariu literar, și multe altele. Șeful clasei, băiat simplu de la țară – genul de copii pe care ea îi iubea –, care voia să dea la seminarul teologic, ne dădea amenzi. Dacă se suna și nu erai în bancă, 50 de bani. Dacă erai în bancă când s-a sunat, dar vorbeai, 50 de bani.
Dacă mai vorbeai o dată, alți 50 de bani. A treia oară dacă mai vorbeai, îți scria numele pe tablă, iar pentru profesori, care știau de acest joc, însemna că te ascultă, iar nota începea de la 7-8. Acest băiat avea putere asupra notei, mediei, vieții tale. Toată clasa era uniformizată. Eram organizați în stil KGB-ist – nu puteai să ai încredere în nimeni, într-o perioadă a vieții când copilul ar trebui încurajat să aibă încredere în el, nu să i se taie aripile. Am trăit comunismul, fără să fi trăit în comunism, la Liceul Pedagogic „Spiru C. Haret din Buzău„, mai spune actorul.
Părinții lui Vlad Drăgulin știau chinul lui din școală, dar nu puteau face nimic
Vlad Drăgulin își amintește și acum gesturile învățătoarei sale care îl bătea pe el și colegii lui, o perioadă despre care actorul spune că i-a schimbat întreaga existență și felul de a se raporta la oameni.
„Știau, dar se considera că fac parte din cele mai bune clase. Atunci, pentru toată lumea, era o normalitate. Acum, dacă îți dă o palmă învățătoarea, probabil că face pușcărie, dar atunci era considerată un dascăl bun. Unul dintre obiceiurile învățătoarei era să-ți bage unghiile în gușă, te smucea, după care-ți dădea drumul, iar tu, fiind foarte mic, picai acolo unde nimereai.
Eu am căzut cu fața de colțul băncii, care nu erau precum băncile de acum, ca niște mese, ci de parcă aduseseră stejarul în clasă și l-au scobit până au ieșit bănci din el. Poate am fost eu mai sensibil, dar lucrurile astea mă vor costa toată viața pentru că mi-au declanșat niște traume, mi-au determinat existența și felul de a mă raporta la oameni„, a mai declarat Vlad Drăgulin.