Ana Ularu - o stea cu care ne mandrim

Publicat pe

Intre prima sa replica intr-un film, rostita la 9 ani si vestea ca a fost inclusa la 26 de ani in celebrul program Shooting Stars, Ana a jucat in numeroase filme si piese de teatru, a sarit peste adolescenta si a refuzat sa se promoveze ca diva. De acum incolo, gratie acestui program, va pasi de multe ori pe covorul rosu. Poate chiar pe cel de la Hollywood.
 

Ma intreb cum ai traversat adolescenta, in conditiile in care joci in filme de la noua ani.
Nu am trecut prin adolescenta, nu am avut timp. Nu mi-am dat voie, trebuia sa fiu foarte responsabila, trebuia sa ma mentin pe linia de plutire si cu scoala, si cu actoria.

Si nu ai clacat niciodata?
Nu, pentru ca imi placea ce faceam. Eu am invatat 12 ani in aceeasi scoala, liceul Cervantes. Aveam des tul de multa libertate, tin minte ca pictam, dar eu nu am apucat sa fiu adolescentul tipic. Copil am apucat sa fiu, inca sunt, dar nu am apucat sa fiu un adolescent antipatic. Cred ca am avut vreo doua luni in care am fost adolescentul antipatic. Apoi, la 16 ani, am luat rolul pentru „Lolita' (nr film in care a jucat alaturi de Stefan Iordache).

Calitatile tale sunt evidente, pentru ele ne-am intalnit. Ce-ti lipseste?
E un lucru la care lucrez… pe masura ce cresc, capat din ce in ce mai mult simt al umorului. Am fost atat de serioasa si de responsabila tot timpul, incat am pierdut aspecte esentiale. Asta am invatat de ceva vreme, sa nu ma mai iau atat de in serios si sa-mi permit sa gresesc si sa fiu penibila, daca e cazul. Tuturor ni se intampla sa avem momente de stupiditate.

Ca tot vorbeam de Hollywood mai devreme, tu ai obsesii legate de greutate?
Eu sunt paradoxala. Ma plang mereu ca ma ingras, dar asta se intampla in timp ce mananc prajituri la doua noaptea. Asta vara, cand ieseam cu toti colegii mei de la Teatrul de Comedie la o terasa, ziceam „Dumnezeule, daca ma ingras! Inca o prajitura cu visine, va rog!' Ma lamentez, dar mananc dulciuri in disperare. Simt nevoia de dulce tot timpul, frigiderul meu este mereu arhiplin cu inghetata.

In niciun interviu nu vorbesti despre dragoste. De ce?
Nu am vrut, nu mi-a placut niciodata sa vorbesc despre lucrurile astea. Paradoxal, vorbesc foarte mult de tata, mama si prietena mea cea mai buna, dar acesta e un capitol din viata mea despre care nu vreau sa discut. Mi se pare ceva atat de intim, stii? E destul de bizar… eu am avut putine relatii si toate foarte lungi. Prima mea relatie a fost de sapte ani, am fost impreuna de la 15 ani pana la 22. Sunt un om de cursa lunga si a fost o perioada in care mai vorbeam despre relatia mea. Dar mi-am dat seama ca unele momente sunt efemere… treci prin diverse etape, apoi te desparti si undeva ramane scris ceva de pe vremea cand erati impreuna…


Oana Popoiag
Foto: Marius Nass
 

Am intalnit-o pe Ana cu doar cateva zile inainte de a pleca la Festivalul de Film de la Berlin, unde urma sa ia parte la evenimentele incluse in programul Shooting Stars, ce are ca scop promovarea la nivel international a celor mai talentati tineri actori europeni. Din cei 22 de actori nominalizati au fost selectati 10, iar Ana a fost unul dintre cei alesi. Se pregatea pentru eveniment vizionand filmele celorlalti noua actori, se bucura ca va ajunge din nou in orasul ei de suflet, Berlin, si era entuziasmata de rochia Maria Lucia Hohan pe care urma sa o poarte pe covorul rosu.

In programul Shooting Stars au fost inclusi in trecut Daniel Craig si Rachel Weisz, care acum sunt staruri la Hollywood. Te-ai gandit la asta cand ai aflat ca ai fost selectata?
Sincera sa fiu, Hollywood-ul nu a fost niciodata una dintre prioritatile mele, eu imi doresc doar sa-mi fac meseria. De exemplu, tatal meu locuieste in America, lucreaza in teatru. Eu as putea oricand sa ma duc sa lucrez cu el, dar vreau sa reusesc pentru ca am meritat, gratie pregatirii, talentului meu… Nu stiu ce sanse am la Hollywood, realizez ca foarte rar voi fi distribuita in roluri de diva. Eu fac roluri de compozitie, nici nu mi-a placut vreodata sa ma vand ca femeie frumoasa. In general, pericolul la femeile care se promoveaza ca frumuseti este ca devin sclavele propriei infatisari si peste cinci ani dispar. Actoria e o meserie de cursa lunga, in care e nevoie de oameni de toate varstele. A fost nevoie de mine cand aveam 16 ani, a fost si cand aveam 20, e nevoie si la 26 si. cu siguranta, o sa fie si cand voi avea 70.

In general, vorbesti foarte mult despre munca si foarte putin de placeri. Cand iti faci timp pentru micile placeri?
Tot timpul, inclusiv in momentul in care muncesc. De exemplu, am filmat la Sighisoara vreme de o luna, incepeam filmarile la cinci dimineata, intr-un frig ingrozitor. Totusi, am ramas cu senzatia ca am fost in vacanta acolo. Ma bucura sa vad un film, sa mananc o prajitura, dar toate astea pot fi facute in timp ce lucrezi. Cat am filmat in Sighisoara, m-am si plimbat, am si mancat prajituri.

Filmand pe atatea platouri, trebuie sa fi cunoscut actori celebri. Cine te-a impresionat?
Am avut ocazia sa-l cunosc pe Tim Roth. E minunat, am fumat o tigara impreuna si am vorbit despre cum vreau eu sa dau la Regie. M-am inteles bine cu toti actorii straini cu care am lucrat. Recent, am jucat cu Steven Bauer, actorul din „Scarface, era foarte relaxat. Pana la urma, faptul ca apari in foarte multe filme nu te poate modifica ca structura. Viata asta este efemera… poti fi foarte celebru azi si maine sa nu mai fii.

Cum si-ar putea pierde faima un actor foarte bun?
Cand e uitat de public, un actor foarte bun nu inceteaza a fi un actor foarte bun, inceteaza doar a fi un actor faimos. Talentul nu ti-l poate lua nimeni, chiar daca nu mai apari prin ziare sau la televizor. Dar cred ca un actor trebuie sa aiba foarte mare grija de darul lui, foarte multi il pierd prin vicii, bautura, droguri.

substantial.ro
Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter