De ce n-au reușit autoritățile să o protejeze pe Teodora Marcu: „A murit pentru că nimeni nu s-a uitat la profilul agresorului. Nu e o vină a legii că autoritățile menite să-și să protejeze cetățenii nu pot anticipa un pericol”

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 De ce n-au reușit autoritățile să o protejeze pe Teodora Marcu
2 Andreea Bragă, expertă de gen la FILIA: „Vorbim de violență repetată și amenințări cu moartea'
3 De ce tot victima este criticată în România, deși a fost ucisă
4 Motivul pentru care unele femei refuză brățara electronică pentru agresor

În România anului 2025, violența împotriva femeilor rămâne o problemă gravă, iar cazul Teodorei Marcu, ucisă la doar 23 de ani de Robert Lupu, hărțuitorul ei, scoate la iveală deficiențe majore în modul în care autoritățile gestionează semnalele de alarmă. Deși legislația există, aplicarea ei rămâne superficială, iar victimele nu beneficiază de sprijinul și protecția de care au nevoie.

Vezi galeria foto

Citește și: Cum arată locul în care Teodora Marcu a fost împușcată mortal de Robert Lupu, hărțuitorul ei: „Până acum nu am avut curaj să trec pe lângă acest loc. Te trec fiorii'

De ce n-au reușit autoritățile să o protejeze pe Teodora Marcu

Avocata Giulia Crișan a explicat cum au eșuat autoritățile să o protejeze pe Teodora Marcu. Cazul tinerei de 23 de ani ucisă de hărțuitorul ei este doar unul dintre cele 25 de cazuri de femicid petrecute în România în ultimele cinci luni. Specialiștii atrag atenția că problema principală nu este lipsa legilor, ci modul în care acestea sunt puse în aplicare. În tragedia petrecută în Cosmopolis, autoritățile nu au analizat corespunzător comportamentul agresorului, deși existau semnale de alarmă.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Elena Udrea, vizitată de 150 de ori de fiica ei, Eva Maria, în închisoare: „Fetița asta și-a petrecut copilăria alături de mama ei, a fost pedepsită alături de mama ei”

Comentariile apărute în mediul online sunt, de asemenea, îngrijorătoare, demonstrând că în anul 2025, chiar și după ce o femeie este ucisă, tot ea ajunge să fie învinuită. Pentru a înțelege mai bine greșelile care s-au făcut și ce s-ar fi putut preveni au fost consultate avocata Giulia Crișan și Andreea Bragă, expertă în egalitate de gen din cadrul organizației FILIA, care militează pentru drepturile femeilor.

Potrivit acestora, în cazul de la Cosmopolis, nu cadrul legal a fost problema, ci reacția deficitară a autorităților, care nu au evaluat riscurile și nici nu au acționat în baza semnelor evidente.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Vladimir Ciorbă poate părăsi România, după ce a contestat controlul judiciar. Alături de Laura Vicol, afaceristul a fost reţinut în februarie, în Dosarul Nordis, pentru delapidare, spălare a banilor, evaziune fiscală, înşelăciune și alte fapte

„E foarte ușor să spunem că modificăm legea că e proastă. Da, trebuie făcute niște modificări, dar nu din cauza legislației a murit femeia. Femeia a murit pentru că nimeni nu s-a uitat la profilul agresorului. Femeia a beneficiat de niște măsuri de protecție, era amenințată constant, era hărțuită, dar ea trăia într-o teroare față de individul ăsta. Probabil că a plecat de la Bacău și s-a refugiat aici tocmai pentru a sta departe de agresor. Individul ăsta făcea în mediul online tot felul de postări care acum constatăm și noi că erau amenințări la adresa ei.

Se pare că niște oameni din jurul agresorului cunoșteau profilul lui, știau că el este gelos, că el nu acceptă ca ea să-și refacă viața, că el a amenințat că o omoară, știau, și nimeni nu a făcut nimic. Sau dacă cineva a făcut ceva, dacă victima a făcut vreo plângere și s-a clasat, dacă cineva a reclamat faptul ăsta, dar victima a spus: „Decât să ajung iarăși la poliție, la Parchet, mă târăsc pe acolo, mă țin cu orele, mai bine mă duc departe, că poate uită de mine'. Asta e o disfuncționalitate a sistemului. Nu este o vină a victimei și nu este nici o vină a legii. Nu e o vină a legii că niște autorități ale statului menite să-și să protejeze cetățenii nu pot să anticipeze un pericol.

Deci, dacă o victimă vine și spune „M-a amenințat că mă omoară', autoritatea statului la care se duce victima, că este Poliție, că este instanța de judecată, ce face? O întreabă pe victimă: „Aveți, doamnă, dovezi?'. Adică Poliția nu mai face muncă de cercetare, nu mai strânge, nu mai conservă dovezi, nu mai dovedește că un individ este pericol public. Victima trebuie să vină cu de toate, cu avocatul de mână, cu dovezile în buzunar și să solicite ordin de protecție. Sau mergem cu victima în fața judecătorului și judecătorul vrea să înțeleagă care este motivul pentru care s-a ajuns acolo. Și o întreabă întâi pe victimă, și ea povestește cum poate, cum își amintește, cum suportă să mai spună a N oară… Poate nu mai are coerență, nu mai are putere să spună prin ce a trecut. Deci lucrul ăsta este deranjant, de multe ori, pentru judecător. Judecătorul are impresia că victima se distrează, că victima face lucrurile astea din răzbunare. (…)

În primul rând, este nevoie de o formare continuă a celor care interacționează cu victima, de la polițist, procuror, judecător, până la avocați, psihologi, asistenți sociali. Toți trebuie să aibă o formare continuă. Trebuie să învăț eu, ca profesionist, cum să relaționez cu o victimă, câtă răbdare să am cu ea, cum să o determin să spună ceea ce mă interesează pe mine. Este de datoria noastră să știm să interacționăm cu ea. Noi ce facem? Noi suntem plictisiți, n-avem timp, apar ordinele astea de protecție, că avem câțiva ani de când să emit, au ajuns așa, tratate cu superficialitate', a spus Giulia Crișan pentru digi24.ro.

Citește și: Cum se manifesta obsesia lui Robert Lupu față de Teodora Marcu. Alt prieten al lui face dezvăluiri șocante: „O găsea din orice punct. I-a zis: Îți fac viața cum vrei, dar nu mă părăsi!'

Andreea Bragă, expertă de gen la FILIA: „Vorbim de violență repetată și amenințări cu moartea'

Și Andreea Bragă, expertă de gen la FILIA, un ONG care se preocupă de drepturile femeilor, a vorbit despre cazul Teodorei Marcu. Potrivit acesteia, una dintre cele mai tulburătoare realități este că, adesea, victimele nu sunt crezute, nu primesc sprijin real și li se solicită în mod repetat dovezi pentru a-și susține povestea.

„Cred că sunt mai multe probleme care au avut loc în acest caz și mă aștept ca Inspecția Judiciară să facă lumină și să cerceteze, să analizeze exact ce s-a întâmplat din perspectiva procedurii penale și a soluționării la nivelul instanței, a plângerilor penale, mă refer. Cred că ar fi fost bine să existe această evaluare a riscului la care a fost expusă tânăra, pentru că vorbim de violență repetată, vorbim de amenințări cu moartea, vorbim mai multe infracțiuni care au avut loc împotriva ei pe o perioadă lungă de timp și să nu uităm că vorbim despre o relație abuzivă încă de la vârsta de 14 ani, care exista între agresor și tânără. Cred că este nevoie, pornind de la acest caz, să ne uităm la multiplele situații de femei care au fost ucise de către parteneri sau foști parteneri și să vedem, înainte de momentul crimei, ce s-a întâmplat și ce se putea face mai bine. Sau a existat acea identificare a pericolului la care este expusă victima?

De multe ori, lipsa cursurilor în facultățile de Drept, cursuri intensive despre ce înseamnă violența de gen, ce înseamnă violenta domestică, dinamica dintre victimă și agresor, cum reacționează o victimă într-un caz de violență domestică, ele nu există, și atunci, există o lipsă de sensibilizare, lipsă de specializare a profesioniștilor pe această temă și reacționează ca și când ar fi oricare alt tip de infracțiune', a explicat și Andreea Bragă.

Citește și: Gabriela Cristea și familia, experiență neplăcută în aeroport, la Bari – Italia. Cât au fost nevoiți să aștepte și de ce: „O să cerem despăgubiri, dar nervii noștri nu se pot contabiliza în bani'

De ce tot victima este criticată în România, deși a fost ucisă

Unele reacții din mediul online au fost extrem de dure și au reflectat o profundă lipsă de empatie. Comentarii precum: „riscul meseriei', „am mai scăpat pământul de o prostituată', „se spune că nu era o fată prea cuminte' sau „cine știe ce a făcut și ea, poate karma' exprimă un dispreț față de victime și o tendință alarmantă de a justifica indirect violența. Au apărut și critici îndreptate spre victimă pentru faptul că ar fi avut o relație cu un bărbat mai în vârstă.

Această atitudine face parte din fenomenul cunoscut sub numele de victim blaming sau „învinovățirea victimei', care presupune atribuirea responsabilității pentru un act abuziv sau violent persoanei care a suferit abuzul, în loc să fie pusă pe seama agresorului. În astfel de cazuri, victima este percepută ca fiind parțial sau total responsabilă pentru ceea ce i s-a întâmplat, din cauza comportamentului, alegerilor sau chiar aspectului ei.

Termenul de grooming desemnează procesul prin care un agresor stabilește o relație emoțională cu o persoană, adesea minoră, prin manipulare, minciună sau presiune, urmărind scopuri precum abuzul sexual, exploatarea sau traficul de persoane. Agresorii pot fi atât cunoscuți, cât și necunoscuți sau întâlniți online.

Andreea Bragă subliniază faptul că, în societatea românească, persistă numeroase stereotipuri legate de victimele violenței domestice. Discursurile sunt alimentate și de anumite figuri publice, cum ar fi frații Tate, iar lipsa educației privind egalitatea de gen contribuie major la perpetuarea acestor mentalități.

„Nu există educație pentru egalitate de gen, nu există educație pentru a înțelege diferitele forme de violență domestică și cum să le recunoști, cum să le numești, ce poți face, ce drepturi ai, în primul rând. Pe de altă parte, există un discurs, din ce în ce mai puternic, de ură la adresa femeilor. Am văzut cum a fost și modelul fraților Tate, de exemplu, sau alți formatori de opinie, influenceri care promovează acest raport inegal de putere între femei și bărbați, legitimează niște roluri tradiționale și tratează femeile ca pe niște obiecte care pot fi folosite și de care pot să scape oricând. Deci este o combinație între lipsa educației, tolerarea violenței la nivel de societate și, cumva, complicitatea autorităților, care nu tratează subiectele acestea cu urgență. Cred că fiecare dintre noi putem face ceva în fața violenței și putem schimba societatea în care trăim.

Asta înseamnă să existe finanțare adecvată și servicii accesibile în fiecare localitate, județ din țară, servicii de consiliere psihologică, de consiliere juridică, adăpost pentru victimele violenței domestice, pentru ca cele care sunt pregătite să iasă dintr-o relație abuzivă să poată să primească sprijinul de care au nevoie. În plus, avem nevoie să existe, totuși, obligarea procurorilor, a judecătorilor să aplice sau să evalueze riscul la care sunt expuse victimele, în cazul în care există un dosar penal care ajunge pe masa acestora (…) Este o problemă sistemică cu care se confruntă nenumărate femei din România și devine din ce în ce mai prezentă și sper să fie un moment de trezire pentru autorități, să facă mai multe pentru siguranța femeilor', a mai completat Andreea Bragă.

Giulia Crișan, consultantă în cadrul Asociației ANAIS, a declarat că, deși Legea 217 privind prevenirea și combaterea violenței domestice a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, acestea necesită o reformulare pentru a deveni mai coerente și adaptate realităților actuale.

În prezent, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați lucrează la un set de schimbări legislative care va include și introducerea unor obligații clare, întrucât sancțiunile existente nu sunt aplicate în mod eficient.

„Se vor introduce, într-adevăr, și niște noțiuni noi și niște obligații ale autorităților publice locale de a înființa servicii. Obligațiile există și acum, dar nu există o sancțiune, nimeni nu le pune în aplicare, fiindcă nu li se întâmplă nimic. De exemplu, s-a introdus în 2020, dacă nu mă înșel, un tip nou de violență în legislație, respectiv violența cibernetică, dar a fost reglementată ca definiție, ca tip de violență care va fi sancționat, însă n-au fost prevăzute măsuri specifice, au rămas tot vechile măsuri pe care polițistul, instanța de judecată le pot dispune prin ordinele de protecție, adică evacuarea agresorului, reintegrarea victimei, interdicția pentru agresor de a se apropia, ori astea nu sunt măsuri menite să protejeze o victimă care este agresată în sistemul ăsta cibernetic, pentru că agresorul nu se aproprie de ea. Deci avem nevoie punctual de niște măsuri care să răspundă tipului de violență, corecții de tipul acesta se fac', a explicat Giulia Crișan.

Motivul pentru care unele femei refuză brățara electronică pentru agresor

Ordinul de protecție, emis de instanță sau Poliție, apără victima violenței domestice pentru cinci zile până la 12 luni. Din 31 august 2024, acesta se poate acorda pentru orice tip de violență, indiferent de relația dintre persoane, inclusiv în cazuri de hărțuire online, urmărire sau amenințări.

Violența domestică este în creștere, astfel că în 2024 au fost emise peste 13.000 de ordine de protecție. În primele 4 luni din 2025, Poliția a emis 3.788 de ordine provizorii, din care 1.464 au fost confirmate de instanță, iar 1.690 au fost încălcate. În aceeași perioadă au fost monitorizate 726 de persoane cu brățări electronice, din cele 15.000 planificate pentru implementare până la finalul lui 2025, când sistemul va deveni funcțional în toată țara.

Ordinul de protecție și brățara electronică sunt eficiente, dar multe victime ezită să le folosească din lipsă de informare, conform Andreei Bragă. Este necesară o campanie amplă pentru ca acestea să înțeleagă clar cum pot beneficia de aceste măsuri.

„În sine, instrumentul acesta, instrumentul de protecție este necesar și este util victimelor violenței domestice și încurajez cât mai multe femei care stau într-o situație de pericol să solicite un astfel de ordin (…) Sunt multe ordine de protecție care sunt încălcate și acolo trebuie să vedem poliția, instanțele, că tratează cu seriozitate această infarcțiune de încălcare a ordinului de protecție și că agresorul plătește pentru încălcarea ordinului de protecție. Însă, în multe alte cazuri, ordinul protecție funcționează și este nevoie ca femeile din România să cunoască și acest lucru și să poată să solicite cu încredere ordinul de protecție dacă sunt în pericol. Este încă o măsură nouă. Brățara electronică este disponibilă la nivel național abia de anul trecut. Inițial, a fost doar în câteva județe.

Ca orice măsură nouă, există o oarecare reticență sau neîncredere din partea victimelor față de acest instrument. Așa a fost și cu ordinul de protecție la început, în 2012, când a fost adoptată legea. În primul an au fost undeva la 3.000 de ordine de protecție. Acum am ajuns în situația în care avem peste 13.000 de astfel de ordine de protecție. Pe de altă parte, este nevoie de o campanie de informare la nivel național din partea autorităților române cu privire la ce înseamnă această brățară. Pentru că din câte am înțeles, există multe victime care au preluat tot felul de informații fracturate sau informații false din mediul online, că trebuie să plătească dispozitivul dacă îl pierd sau dacă se strică, că poate cineva le ascultă toate conversațiile. Adică există această neîncredere care nu poate fi combătută decât prin niște campanii de informare adaptate fiecărui grup de femei', a declarat Andreea Bragă pentru sursa citată anterior.

În cazul crimei din Cosmopolis, agresorul a avut un ordin de protecție în anul 2021, emis de Judecătoria Bacău, fără a-l încălca. După mutarea victimei, autoritățile nu au mai primit sesizări.

„Pe numele autorului a fost emis un ordin de protecţie pe o perioadă de patru luni, în anul 2021 de către Judecătoria Bacău în urma unei sesizări depuse de către victimă. Acest ordin a fost supravegheat de către Poliţia Bacău, nu au fost constatate încălcări ale acestui ordin în această perioadă. Ulterior, tânăra s-a mutat din Bacău şi IPJ Bacău nu a mai primit sesizări. Nici la nivelul IPJ Ilfov nu am avut înregistrate sesizări legate de aceste persoane şi nici nu s-a emis vreun ordin de protecţie', a transmis IPJ Ilfov.

Sursa foto: Facebook/ Instagram

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News