Cine a fost Mircea Lucescu, în propriile lui cuvinte: „Sunt produsul propriei mele voințe. Tata a venit după război cu o gaură în plămâni și împușcat în picior”/ Detalii neștiute despre familia lui

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Cine a fost Mircea Lucescu, în propriile lui cuvinte
2 Detalii neștiute despre familia lui
3 „Il Luce', cel mai mare antrenor român al tuturor timpurilor, s-a stins din viață la 80 de ani

Lumea fotbalului românesc este în doliu după ce Mircea Lucescu s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 80 de ani. Într-un ultim portret lăsat moștenire, „Il Luce' mărturisea că succesul său nu a fost un accident, ci rezultatul unei voințe de fier și al unor metode de antrenament inventate de el însuși, prin care a transformat centrarea și driblingul în adevărate arme pe terenul de fotbal.

Vezi galeria foto

Citește și: Nicușor Dan, după moartea lui Mircea Lucescu: „O veste care întristează profund România. Ne lasă drept moștenire mult mai mult decât excelența sportivă”. Ce a transmis premierul Ilie Bolojan

Cine a fost Mircea Lucescu, în propriile lui cuvinte

Lumea fotbalului este în doliu astăzi, după vestea trecerii în neființă a lui Mircea Lucescu, la vârsta de 80 de ani. Dincolo de trofeele și recordurile care i-au definit cariera de antrenor, „Il Luce' a lăsat în urmă o moștenire scrisă prin muncă și o dorință imensă de a învăța, detalii pe care le-a oferit chiar el într-un interviu din 2025, când a împlinit 80 de ani, pentru documentarul GSP „Il Luce. Maestrul'.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Mihaelei Rădulescu din Monaco: "Gătesc, îmi fac singură piața și curățenia" / Are picturi și sculpturi nud și draperii în formă de rochii

Fostul selecționer nu s-a considerat un talent nativ care a primit totul de-a gata. Din contră, s-a descris ca fiind „produsul propriei voințe'. Într-o perioadă în care fotbalul era mult mai simplu, el își construia singur antrenamentele și căuta mereu să „fure' meserie de la cei mai buni.

„Dacă vreți, eu sunt produsul propriei mele voințe! Îmi construiam singur antrenamente individualizate și încercam să învăț de la toată lumea. Cel mai mult – centrarea de la Pârcălab! O exersam de sute de ori! Îl chemam și pe Dumitrache lângă mine la pregătire suplimentară. Și-i dădeam mingi din stânga, din dreapta. Am fost marcat și de jocul lui Garrincha. Avea o fentă pe care o știa toată lumea, dar nimeni nu-l putea bloca.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Gabrielei Firea și a lui Florentin Pandele. Una dintre camere are pereții tapetați cu icoane de sus până jos

La fel, am învățat de la englezul Alan Ball: primul din fotbalul european care nu și-a mai păstrat locul de extremă, migrând pe tot terenul spre a găsi spații ca să creeze superioritate și să stimuleze jocul ofensiv, finalizarea.

Știți cum îmi dezvoltam driblingul? Chemam copii pe teren, îi înșiram și-i puneam să mă atace câte unul de la mijlocul gazonului, apoi câte patru-cinci. Inventam tot felul de astfel de lucruri pentru a progresa, a acumula. Centrările, da, astea au fost prima mea calitate. Creasem o morișcă cu Radu Nunweiller și ajungeam pe rând la centrare. Sau Dudu Georgescu, fantastic, n-am văzut niciodată alt jucător care să sară atât de sus – probabil că 70-80 la sută din golurile lui au venit din centrările mele. Evident, e meritul lui, nu al meu, pentru că, dacă era altul, poate nu reușea să atingă eficiența lui Dudu, inclusiv cu două Ghete de Aur', mărturisea fostul selecționer atunci, pentru gsp.ro.

Citește și: Reacții din lumea fotbalului după ce Mircea Lucescu a murit. Florin Răducioiu a început să plângă: „S-a rupt pe jumătate sufletul meu. Sunt terminat!”

Detalii neștiute despre familia lui

Mai mult decât atât, Mircea Lucescu a oferit detalii neștiute despre familia lui. „Il Luce' a vorbit deschis despre copilărie și părinții care l-au crescut.

Domnule Lucescu, la ce vă gândiți când vă întoarceți cu gândul spre anii copilăriei?

Mircea Lucescu: Pe vremea aceea nu aveam multe soluții. Eram obișnuiți cu ideea asta și compensam cu bucuria tinereții, cu jocurile noastre. Îmi aduc aminte până și plăcerea aia de a umbla în picioarele goale de prin aprilie până în toamnă, că așa erau vremurile. Lucrurile se axau pe emoții, pe sentimente, pe prietenii. Se trăia cu intensitate, natural, dar fără încrâncenarea din zilele noastre.

Ne povestiți un episod simpatic din acele vremuri?

Mircea Lucescu: Toamna se schimbau saltelele, iar în cartier, în Apărătorii Patriei, exista un colț numit „La Banditu'. Acolo mergeam să ne cocoțăm până în vârful căpițelor de paie, pe care le băgam apoi în sac pentru saltele. Astea erau plăceri simple, cu care, ușor-ușor, intram în viața adulților de pe la 8-9 ani pentru lucruri casnice. Mai pune azi un copil să facă ceea ce făceam noi atunci, că nici nu te mai bagă în seamă!

Citește și: Realitatea Plus se închide. CNA a retras licența postului de televiziune din cauza unor amenzi neplătite

Familia?

Mircea Lucescu: Provin dintr-o familie cu multe greutăți, cinci copii, părinții prin sanatoriu, tata a venit după război cu o gaură în plămâni și împușcat în picior pe front, la Cotul Donului.

Mama?

Mircea Lucescu: A trebuit să se descurce mai mult singură, dar a căzut și ea și a trebuit să se îngrijească. Ne-a crescut mai mult sora cea mare, care a renunțat la școală în clasa a șaptea ca să se angajeze, să mai intre un salariu în casă. Alt frate a abandonat și el cursurile pe la 11-12 ani și s-a dus ucenic la fabrica de pompe „Aversa'. A fost greu.

Azi, prețuiți altfel viața de atunci?

Mircea Lucescu: Poate că, dacă nu treci prin astfel de momente, nu mai apreciezi, pe urmă, viața așa cum ar trebui să o faci. Ce copilărie frumoasă, totuși! Alergam prin grădini, culegeam fructe, lucram la ferma spitalului „Obregia', cum se numește în prezent, acolo munceau părinții. Ieșeam și la coasă. Jucam fotbal cu mingi de cârpă, inițiasem competiții și între cartiere, pe maidane, cu două pietre sau două ghiozdane pe post de poartă. M-a împins mereu de la spate curiozitatea asta de a vedea, a cunoaște, a mă dezvolta individual, a ieși în lume.

La școală a apărut o problemă în clasa a opta. Tata nu voia să merg mai departe la liceu, fiindcă nu avea cu ce să mă țină. Mi-aduc aminte de prima servietă: scorțoasă, uscată, ca să arate un pic mai bine a uns-o cu untură de pește, care s-a prins însă pe pantalonul de la uniformă. A intervenit profesoara de desen, o materie la care n-avem niciun pic de talent! A discutat cu părinții și i-a convins să nu facă greșeala de a nu mă trimite la liceu.

„Il Luce', cel mai mare antrenor român al tuturor timpurilor, s-a stins din viață la 80 de ani

„Il Luce', cel mai mare antrenor român al tuturor timpurilor, s-a stins din viață la 80 de ani. Mircea Lucescu a murit astăzi, pe data de 7 aprilie 2026, la Spitalul Universitar din București.

„Spitalul Universitar de Urgență București informează că astăzi, marți, 7 aprilie 2026, în jurul orei 20:30, a fost declarat decesul domnului Mircea Lucescu.

Domnul Mircea Lucescu a fost unul dintre cei mai titrați antrenori și jucători de fotbal români, primul care a calificat echipa națională a României la un Campionat European, în anul 1984. Generații întregi de români au crescut cu imaginea sa în suflet, ca un simbol național. Dumnezeu să îl odihnească!', se arată în comunicatul SUUB.

Sursa foto: Facebook

Cel mai nou VIDEO