Cristina Bălan a suferit de depresie după ce a născut gemenii cu sindromul Down: „Am fost tratată cu multă neglijență și neomenie. Nu eram pregătită pentru cinismul cadrelor medicale” / EXCLUSIV

În numărul din această lună, Cristina Bălan ne-a acordat un interviu sincer, în care a vorbit despre momentele mai puțin plăcute trăite după ce a devenit mamă. De la emoțiile intense ale nașterii până la zilele petrecute în spital, alături de gemenii ei, diagnosticați cu sindromul Down. Ne-a povestit cum a gestionat neliniștile, cum a putut merge mai departe și ce înseamnă, cu adevărat, puterea unei mame.

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 Cristina Bălan a suferit de depresie după ce a născut gemenii cu sindromul Down
2 Cu cine seamănă copiii lor cel mai mult
3 Integrarea copiilor în mediile sociale – un pas dificil și greu de dus
4 Cine îi ajută în creșterea copiilor

Vezi galeria foto

Citește și: Acasă la Cristina Bălan. Pictorial exclusiv alături de soț și cei trei copii: „Peste tot avem elemente atipice, fie că pereții sunt pictați sau avem obiecte făcute de mâinile noastre” / FOTO din locuința artistei

Ești o mamă activă și implicată. Cum s-a schimbat viața ta de când ai devenit mamă? Pentru că s-au născut cu Sindromul Down, băieții tăi au niște nevoi speciale. Ce a fost cel mai greu în ceea ce îi privește?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

O româncă a fost abuzată într-un cabinet stomatologic ilegal din Italia. Falsul dentist, anchetat pentru violență sexuală

Când am decis că e momentul să devin mamă, am dorit să fiu implicată 100%. Este o experiență care întregește sufletul, care definește și modelează, dacă permiți aceste lucruri. După mai mult de 11 ani de când am dat naștere prima oară, pot spune că este cea mai complexă și complicată experiență de viață. Nimic nu e mai dificil decât să crești copii echilibrați din toate punctele de vedere. Nicio responsabilitate nu e mai mare ca aceea a modelării unor viitori adulți. Și nicio oglindă nu e mai fidelă ca energia copiilor tăi.

Experiența mea nu a fost una tipică, toate cele de mai sus fiind îngreunate de un diagnostic crunt, pe care nimeni nu-l dorește vreodată. O boală se mai poate vindeca, există totuși speranță. Însă când e ceva genetic, practic știi că orice ai face nu se va schimba nimic. Tot ce poți este să gestionezi cât de mult posibil toate provocările care vin cu această condiție genetică.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată și cu ce se ocupă băieții lui Florin Răducioiu: "Nu trebuie să le fie rușine de muncile astea, care sunt plătite binișor". Ambii locuiesc în Italia și nu au călcat pe urmele celebrului lor tată

Cel mai greu din experiența mea a fost și încă este să integrăm copiii în societatea celor neuro-tipici. Pentru că cei cu SD progresează cel mai mult în colectivitate tipică, cel mai benefic pentru ei este să nu fie segregați. Însă în țara noastră este extrem de dificil să duci copiii atipici la grădiniță sau la școală. În ultimii ani s-au mai schimbat lucrurile, însă încă e destul de anevoios, mai ales pentru noi, cu gemeni atipici.

Cristina Bălan a suferit de depresie după ce a născut gemenii cu sindromul Down

Spuneai că, din păcate, în 2013 ai suferit de depresie. Ce s-a întâmplat atunci și cum ai depășit această perioadă delicată din viața ta?

În 2013 am născut prematur, am aflat la naștere de diagnosticul crunt pentru ambii copii și am fost tratată cu multă neglijență și neomenie în spitalul unde am născut. Nu eram pregătită pentru cinismul cadrelor medicale. Nici pentru atitudinea de „nu mă deranja de la cafeluță pe care multe asistente o afișează chiar și mămicilor aflate în situație dificilă, cum a fost cazul meu, cu gemeni prematuri și cu Sindrom Down.

Dacă m-aș opri aici și deja ar fi suficient pentru o megadepresie. Dar după o lună de spitalizare, a urmat un an extrem de greu; m-am trezit ruptă de tot ce știam, toată viața mea de dinainte fusese pur și simplu smulsă și acum mă simțeam aruncată într-o lume tulbure, cu tot felul de balauri cu care să mă lupt. Cam așa se simte când ai un copil cu dizabilitate, parcă mai mereu porți o bătălie pentru ceva. Pentru drepturile copilului tău, pentru acceptare, integrare, pentru normalitate… Cunosc multe mame care au situații fel și fel, toate sunt luptătoare pentru copiii lor marginalizați. Nu e nimic romantic în toată treaba asta, e o realitate crudă.

Citește și: Cum gestionează Cristina Bălan și soțul ei tensiunile în căsnicie: „Nu am fost la terapie de cuplu. Foarte rare au fost momentele în care mi-a trecut prin gând că soțul meu ar putea claca și ne-ar părăsi. Oricâte palme am primit, în viață…” / EXCLUSIV

Am reușit să depășesc depresia cu mare efort, conștient și susținut. Am vrut să o depășesc, am muncit să reușesc. Am depus efort să integrez, să vindec și să depășesc traume, chiar nu e simplu. Și vestea cea mai proastă e că nimeni nu poate ajuta pe cineva care nu vrea să se ajute singur. Nicio persoană aflată în depresie nu poate fi ajutată, nici măcar de cineva specializat, dacă nu decide să muncească cu sinele sau să facă un minimum de efort pentru introspecție și toate etapele care trebuie parcurse până la vindecare. Eu am căutat alinare în artă și sport.

Am făcut efortul de a mă urni până la sala de fitness, să fac asta regulat. Acest lucru reglează mult și obiceiurile culinare. Ca să nu-mi bat joc de munca depusă la sală, caut să mănânc cât mai sănătos și echilibrat. Pentru că fac aceste lucruri, se văd și rezultate, am sentimente de satisfacție. Apoi, caut să fiu creativă. Este un alt lucru care pompează serotonină și dopamină în creierul meu, iar acești hormoni ajută mult să depășești stările negative. Munca fizică mai ajută mult, canalizează energia în direcție bună, mai ales dacă e ceva repetitiv, cum e săpatul sau zugrăvitul. Creșterea stimei de sine ajută enorm în depășirea unei perioade depresive.

Mai ajută să și conștientizăm că noi nu suntem depresia în sine. Cum nu suntem o boală, dacă avem așa ceva. Noi nu suntem o răceală, avem o răceală. Nu suntem depresie, avem o depresie. O putem depăși. La drept vorbind, nu e periculoasă decât depresia cronică. Așa, episoade depresive avem cu toții, când și când.

Cu cine seamănă copiii lor cel mai mult

Cu cine seamănă gemenii cel mai mult? Dar fetița voastră?

Gemenii sunt diferiți, fizic dar și mental. Oricum, ei au fost bivitelini, deci dacă ar fi fost tipici sunt absolut sigură că unul ar fi semănat cu mine și unul cu soțul meu. Ei au acel aspect dat de cromozomul în plus la perechea 21 de cromozomi din ADN. Și atunci multă lume tinde să spună că sunt identici, însă chiar departe de asta. Sunt diferiți și ca fire. Matei e cel zburdalnic, inițiatorul, extrovertitul, iar Toma este mai liniștit, mai sensibil, introvertit. Fetița noastră seamănă mai mult cu tatăl ei, așa mi se pare mie. Unii cunoscuți ne spun că seamănă cu el, alții spun că îmi seamănă. Eu zic că ne asemănăm la ochi și buze, în timp ce nasul și bărbia sunt ale tatălui ei. Concluzia că e că seamănă cu amândoi.

Integrarea copiilor în mediile sociale – un pas dificil și greu de dus

Spuneați că a fost dificil să le găsiți o grădiniță. Cu școala cum stau lucrurile?

Cu grădinița am avut noroc de o educatoare care a primit băieții cu brațele deschise. Mai rar sunt cadre didactice care nu fac pași în spate când dau nas în nas cu un copil atipic. Fiind teritoriu necunoscut, multe dintre ele nici nu au curiozitatea să întrebe părinții despre acel copil, au doar preconcepții și prejudecăți și atunci nu se poate colabora.

Eu nu am mai putut să-mi duc gemenii într-un mediu unde nu sunt bineveniți, unde nu se face nici măcar un centimetru în plus față de fișa postului. Așa că școala de masă ne-a lăsat un gust amar și am căutat alternative, în momentul de față afterschool-ul reprezentând soluția temporară. Noi ne dorim ca băieții să progreseze, nu doar să facă prezența la o școală, așa, să fie pe hârtie. Vrem ca ei să vină în contact cu copii tipici, într-un mediu cald și primitor. Este absurd să crezi că vreun copil ar înregistra progrese într-un mediu unde e marginalizat, neînțeles, nesusținut, ș.a.m.d. Așadar, nu școlarizarea tipică ne interesează, ci educarea de calitate, interacțiunea benefică cu alți copii. Băieții au crescut și se observă că sunt crescuți cu multă iubire de tine și de soțul tău, dar și că vă dedicați timpul lor.

Cine îi ajută în creșterea copiilor

Cum vă descurcați cu ei? Cine vă ajută?

Acuși se fac 12 ani de când ne ocupăm de gemenii noștri, în ultimii doi ani având și o adiție absolut minunată, fetița noastră, Nadeea. În toți acești ani, am făcut eforturi uriașe pentru a-i aduce cât mai aproape de tipic și nu puține au fost persoanele care ne-au spus același lucru, că se vede că sunt crescuți cu multă iubire. Chiar dacă avem momente în care ne îndoim de calitatea noastră ca părinți, mai sunt și astfel de confirmări că ceva facem bine.

Părinți perfecți nici nu există, însă e dureros când te tot chinuie gânduri ca „Oare am făcut destul pentru ei? Oare puteam mai mult?. În cazul nostru ne gândim, uneori, că poate trebuia să ne facem curaj să plecăm în altă țară. Sau să fi dat mai mult din coate și să-i ducem la școala de masă. Însă toate acestea nu sunt decât poluări ale creierului, pentru că, în realitate, am luat doar decizii în beneficiul lor, pe fondul energiei de care am dispus într-un moment sau altul.

Citește și: Cristina Bălan și-a cunoscut soțul când amândoi erau în alte relații. Cum a fost cerută în căsătorie, în urmă cu 12 ani: „Pe vârf de munte, de ziua mea, într-un cadru spectaculos. Aveam tatuaje făcute pe inelare…” Au făcut cununia religioasă la 10 ani de la cununia civilă / EXCLUSIV

Să nu uităm că pentru părinții cu copii atipici nu există suport terapeutic, sprijin emoțional sau măcar ajutor de orice natură. Acea indemnizație de handicap, aruncată la mișto, o sumă mult prea mică pentru necesitățile reale, este chiar jenantă. Mai ales că un astfel de părinte nu mai poate munci, el este asistentul personal și terapeutul propriului copil, printre alte roluri. Noi ne-am descurcat cu ajutorul părinților. Fără ei nu cred că am fi putut răzbi în vreun fel. Darămite să mai și mișcăm ceva, pe undeva.

Sursă foto: facebook / VIVA!

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News