Cel mai mare canoist român al tuturor timpurilor s-a stins din viață la 71 de ani, iar singura lui rudă rămasă la Mila 23, cumnata sa, vorbește în termeni elogioși despre omul Ivan Patzaichin, un exemplu de smerenie și modestie. În pofida faimei de care se bucura, a rămas până la final un om simplu, dedicat pasiunii sale.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Ivan Patzaichin a fost un sportiv, un soț și un tată dedicat și, mai presus de toate, un om de o modestie rară, iubitor de oameni și, la rândul său, iubit de cei din jur. Mărturie despre asta fac sutele de mesaje apărute în aceste zile în social media, atât din partea vedetelor, cât și din partea oamenilor simpli. În cuvinte la fel de elogioase a vorbit și singura sa rudă rămasă în satul dunărean Mila 23, soția fratelui său vitreg. Lucica Buhaev este cea care îi păstrează vie acum memoria celebrului canoist.
„Iubea simplitatea”
Pe brațul vechi al Dunării, în satul Mila 23, se află o casă modestă cu acoperiș din stuf, în fața căreia ard câteva lumânări. Acolo a crescut Ivan Patzaichin, cel care avea să devnină cel mai mare canoist al României. Legendarul canoist Ivan Patzaichin, cvadruplu medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984, s-a născut într-un sat de pescari, iar sufletul său a rămas mereu legat de locul de baștină.
Lcucia Buhaev a povestit, în exclusivitate, pentru reporterii Click cum a decurs ultima ei întâlnire cu Ivan.
'În mai a fost aici, în casa asta, în curtea asta. Deşi era atât de mare, a stat pe un scaun mic de lemn, la o masă, ca în copilărie, era fericit. A mâncat ce îi plăcea de mic: caras prăjit, făcut proaspăt, pe loc. Nu era pretenţios la mâncare, iubea simplitatea, mânca aşa cum a trăit, modest, dar sănătos, ca în Deltă', a mărturisit Lucica Buhaev, membru fondator al Asociaţiei Ivan Patzaichin.
Citește și: Cine este și cum arată Ivona Beatrice, fiica lui Ivan Patzaichin. Gestul făcut după moartea tatălui ei
Citește și: Când va fi înmormântat Ivan Patzaichin
„Ar fi fost un pescar bun, ca tatăl lui, dar el din adolescenţă era altfel, era făcut să fie acolo, sus, unde ajung doar puţini, cei aleşi. Oricât de mare a fost, el n-a uitat de unde a plecat şi venea înapoi iar şi iar. Nu avea astâmpăr, se gândea mereu cum să atragă oamenii spre traiul simplu, dur, dar sănătos din Delta Dunării. Uitaţi acoperişul de stuf de la casă, de la foişor, el le-a gândit, el a învăţat meseriaşii cum să le facă', a mai spus cumnata lui Ivan Patzaichin.
Muzeul Ivan Patzaichin, aprobat cu o zi înainte de moartea lui
Ivan Patzaichin a fost, până în ultima clipă a vieții sale, un om de o modestie rară și nu a cerut niciodată onoruri sau recompense, povestea cumnata lui. Turiștii, români sau străini, erau însă foarte interesați de el, iar cei care vizitau Mila 23 întrebau de casa lui Ivan Patzaichin. Satul natal al marelui canoist ar putea abia acum să-i poarte numele… De altfel, cu doar o zi înainte ca acesta să se stingă din viață au fost obținute aprobările pentru muzeul care urmează să-i poarte numele.
„Ivan nu a plecat niciodată cu adevărat de aici, cu sufletul era în Mila 23 tot timpul. Venea des şi mereu se gândea cum să facă astfel încât să fie mai bine, să fie mai cunoscută imaginea satului. Păcat că oamenii de aici nu înţeleg ce a însemnat Ivan pentru localitate. Merita un muzeu aici, în Mila 23, dar am reuşit să obţinem aprobări abia cu o zi înainte să moară. Era prea bolnav şi nu am putut să-i dăm vestea, dar s-ar fi bucurat mult', a mai spus, pentru Click, cumnata lui Ivan Patzaichin.
Fotografii cu casa de la Mila 23, AICI!