Vali Vijelie a avut o copilărie săracă, dar frumoasă și își amintește cu emoție vacanțele petrecute la bunicii din Giurgiu, care aveau o casă din chirpici, dar călduroasă, unde el se simțea foarte fericit. Primii ani de viață ai manelistului nu au fost ușori, căci provine dintr-o familie modestă de muzicieni, dar nu ar da pe nimic vacanțele petrecute în picioarele goale, în curtea bunicilor.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Vali Vijelie deține, astăzi, peste 30 de apartamente și este unul dintre cei mai bogați maneliști, însă nu ar da pe nimic copilăria lui săracă, dar frumoasă, petrecută în casa de chirpici a bunicilor. Dacă astăzi duce o viață lipsită de griji, copilăria lui Vali Vijelie a fost una greu încercată, căci a crescut în sărăcie.
Ce spune Vali Vijelie despre copilăria la bunici
Vali Vijelie a povestit, în cadrul unei emisiuni mai vechi, cum toate vacanțele erau petrecute la casa bunicilor, o casă din chirpici, cu o curte mare, unde stăteau toată ziua și se jucau dezbrăcați și desculți.
„Mama îmi spunea: „vă îmbrăcați frumos, vă duceți la gară și mergeți la Giurgiu, să stați la mama să vă jucați.
Venea Paștele și era fericire mare. Venea mama și îmi zicea „hai să te îmbrac.' Mă ducea la magazin și ce crezi că-mi lua? Costum de școală. „Să ai, să mergi la școală să înveți.' Ca o paranteză, le spun copiilor mei: „învățați, că dacă eu n-am învățat, cum am ajuns.' Eram 11 nepoți. Era o căsuță nu din cărămidă, era o căsuță foarte călduroasă din chirpici. Eu eram cel mai mic nepot și cel mai zurliu. Eram 11, dar eu făceam cât toți 12', a povestit Vali Vijelie.
Manelistul își amintește cu drag momente din copilărie și le consideră cele mai frumoase din viața lui, chiar dacă nu avea prea multe atunci.
„O parte din frații mamei mele se adunau la Giurgiu. Avea o curte mare, ne făcea tot timpul scovergi și pâine la cuptor. Îmi aduc aminte cum îmi spunea „tălpău'. Cum ajungeam, îmi spunea „Ooo, ai venit!. „Ce, mamaie? Nu ți-a fost dor de mine?'. „Ba da, dezbracă-te, descalță-te!'. Mă lăsa în picioarele goale, ori Tarzan, ori eu, era același lucru. Cea mai mare bucurie. Aveam foarte mulți prieteni.
Tot timpul făceam câte o năzbâtie și zicea că nu mă mai lasă afară. Și ziceam „ce să fac eu, mamaie? Ai magazia goală, vine iarna.' La un kilometru și ceva era un gard de lemn. Și i-am zis că îi umplu magazia de lemne', a mai povestit Vali Vijelie.
Vali Vijelie a avut o copilărie marcată de sărăcie
Vali Vijelie a crescut în sărăcie și a fost inițiat în muzică de vărul lui, Mircea Vijelie, cel care i-a dat și numele de scenă.
La un moment dat, mama îmi făcea ghiozdanul să mă duc la şcoală. Într-o zi, am lipsit de la şcoală, iar dirigintele i-a transmis mamei. Mama i-a spus lui tata, care mă iubea enorm, îmi făcea toate poftele. Atunci, tata m-a certat. A venit un alt văr de-al meu care cânta cu acordeonul si l-a întrebat pe tata de ce mă ceartă. Tata i-a spus că am fugit de la şcoală şi că o să ajug un vagabond. Vărul meu i-a spus lui tata să mă trimită la el să mă înveţe cu acordeonul ca să am un viitor.
Nu nimeream, era la început. La un moment dat, pac, mi-a dat peste degete. Mi-a zis: Aici trebuie să înveţi, aici nu mai suntem veri. Când am vent acasa, m-a luat tata în primire. Tata s-a aşezat la ţambal să mă acompanieze şi mi-a spus că trebuie să învăţ să cânt măsurat. Când a văzut tata că am început să învăţ, el dimineaţa pleca la muncă şi îmi spunea că până vine să am o melodie învăţată. Când venea de la muncă, mă punea să cânt, el cânta la ţambal. Şi greşeam că nu ştiam să cânt măsurat. Cu ciocănelul de la ţambal îmi dădea una peste degete.
Mi-era drag să stau cu tata. În ziua de azi când am vreo problemă mă gândesc la ce m-a învăţat tatăl meu’, a dezvăluit Vali Vijelie în emisiunea „La Măruță’.