Adelina Pestriţu şi Virgil Şteblea, interviu EXCLUSIV în VIVA! de mai. În iubire nu există „prea devreme“

Adelina Pestriţu, interviu EXCLUSIV în VIVA! de mai. Fără prejudecăți sau semne de întrebare, Adelina Pestrițu și Virgil Șteblea trăiesc o poveste de dragoste atipică, parcă zugrăvită de un scriitor cu un bun condei, în care doar sentimentele contează. Cei doi au oferit, pentru VIVA!, un interviu în care povestesc, în premieră, despre tot ceea ce îi leagă.

Peste câteva luni vei devein mamă, pentru prima dată. Cum a fost sarcina, până acum?
Peste trei luni, mai exact în luna august, urmează să aduc pe lume primul nostru copil, o fetiță mult așteptată și iubită din prima zi în care s-a confirmat sarcina. Cele șase luni de până acum nu mi-au dat mari bătăi de cap, exceptând luna a doua în care am avut grețurile, stările de balonare, dar și momentele în care simțeam că o să cad din picioare, dar și acestea au trecut. Mirosurile mă deranjau foarte tare. Fie ele de parfum, mâncare gătită sau tutun. Am încercat pe cât posibil să stau departe de ele, deși eram în perioada în care sarcina era un secret pe care ne doream să-l ținem cu orice preț până când treceam de cele trei luni, perioadă care pentru orice mămică este plină de emoții ca totul să fie bine. Acum totul este stabil și nu-mi rămâne decât să mă bucur de ceea ce se întâmplă. Au dispărut toate stările care îmi dădeau de furcă.

Cum a perceput Virgil? Cât de dificil este să stai în permanență lângă o femeie însărcinată?
Virgil a fost și este un om înțelegător și asumat încă de la începutul relației. Maturitatea îl ajută să rămână pe poziție chiar și în momentele în care hormonii de gravidă își mai fac de cap. Este lângă mine mereu, mă susține și mă ajută să trec și prin cele mai “critice” momente. Nu degeaba se spune că un rol foarte important în perioada în care eșți însărcinată îl are partenerul tău. Și după, evident. El a știut că rolul de tătic nu este chiar ușor și l-a luat foarte în serios. Mă bucur că este responsabil și că mă pot baza pe el, astfel încât să nu simt niciodată că aș duce singură greul. 

Virgil: Într-adevăr este o perioadă mai sensibilă, dar noi ne-am dorit foarte mult un copil și atunci facem totul din plăcere și să pară mai ușor. Nimic nu este dificil în cazul nostru, pentru că trăim o iubire sinceră și tot ce facem este pentru că ne dorim. Nimic din ceea ce facem nu este forțat.

Formați un cuplu de relativ puțin timp… Din vara anului trecut, știm noi. Cum a început povestea voastră de dragoste?
Din punctul nostru de vedere în iubire nu există “puțin, prea devreme, ne grăbim, nu e momentul”. Astea sunt niște oprelișți pe care și le pun oamenii cărora le este frică întotdeauna de ceea ce urmează. Cine poate stabili cu exactitate când este momentul sau dacă e prea devreme sau prea târziu? Fiecare își stabilește acest aspect în funcție de nevoile emoționale și de cum își dorește să-și construiască drumul vieții. Noi doi am făcut întotdeauna ce am simțit, iar acest copil vine pe lume datorită iubirii dintre părinții lui. Suntem de un an împreună, însă ne cunoșteam de dinainte să formăm un cuplu. Am stat de vorbă în jur de jumătate de an, până când am simțit că ne-am îndrăgostit reciproc, iar din acel punct totul a decurs natural.

Adelina, cum a reușit Virgil să te cucerească? Ai fost greu de cucerit?
După jumătate de an în care zilnic stăteam de vorba ore întregi la telefon, el spune că am fost foarte greu de cucerit, iar eu spun că are nervii foarte țări. Recunosc că prind foarte greu încredere în oameni și asta mă face să fiu foarte sceptică în ceea ce-i privește. Am nevoie de timp pentru a vedea și a simți că nu există și alte scopuri ascunse, iar în ceea ce-l privește pe Virgil, pot spune un lucru: cu cât îl cunoșteam mai bine, cu atât mă linișteam mai mult.

Virgil: A fost foarte greu de cucerit pentru că îi era teamă să mai aibă încredere în oameni și asta am simțit din prima clipă, dar nu am simțit-o ca pe un efort pentru că formula în care ne aflăm astăzi demonstrează că a meritat orice. 

Virgil, ce te-a atras la Adelina, prima dată?
Am apreciat la ea timiditatea pe care a afișat-o la prima întâlnire, simțul umorului și faptul că este un om bun și sincer.

 

Cum a decurs prima voastră întâlnire?

A fost amuzant. Timizi din fire amândoi, am avut primele trei-patru minute în care doar stăteam și ne uităm unul la celălalt și zâmbeam fâstâciți. Eram încântați că, în sfârșit, după luni întregi de vorbit doar la telefon, ne și întâlnim. După cele patru minute de silentio, am petrecut nici mai mult nici mai puțin de șase ore povestind. 

Cum v-ați hotărât să vă mutăți împreună, atât de devreme?
Și decizia de a ne muta împreună a fost luată în funcție de ceea ce am simțit. Cum am fi putut altfel să vedem dacă suntem potriviți unul cu celălalt și să avem rol de părinți, dacă noi n-am fi stat împreună să vedem cum ne înțelegem, să ne cunoștem unul altuia tabieturile, lucrurile care ne bucură sau ne deranjează? Toate au venit de la sine. S-au legat într-un mod armonios și familial.

Cum vă împărțiți treburile casnice?
Nu putem spune că le avem împărțite, ci facem la comun ceea ce trebuie făcut. Pentru curățenie avem și o doamna care ne ajută, însă în timpul în care dânsa nu este, le executăm noi fără nicio grijă. Ne place să ne gospodărim, să gătim și să facem curat împreună, chiar dacă Virgil mai fuge în timpul asta să tragă cu ochiul la tv. Singura noastră problema ar putea fi reprezentată de faptul că amândoi suntem perfecționișți și iubim ordinea, iar uneori tindem să exagerăm în toate. Va trebui să ne pregătim serios din punctul asta de vedere pentru când va veni bebelușul și toată casă va fi plină cu jucării, hăinuțe, cărucioare, biciclete și toate cele de trebuință.

Virgil: A uitat să specifice că zilnic mă ceartă că uit să duc gunoiul (n.r. râde)

Adelina, tu îți doreai de mult timp să devii mamă… Ai știut de la început că Virgil este bărbatul menit să fie tatăl copilului tău?
Iubesc foarte mult copiii, încă de când eram și eu un copil. Nu pot spune că am știut de la început, însă am simțit asta pe parscurs. Faptul că am văzut în el un om bun, familist, loial și matur, m-a făcut și mai mult să-l iubesc și să îmi doresc ca visul de a deveni mama să devină realitate.

Cum ați reacționat când ați aflat sexul bebelușului? Virgil merge cu ține la controalele medicale?
Virgil este nelispsit de la controalele medicale. Mergem încărcați de emoții să vedem evoluția micuței în burtică și avem lacrimi în ochi când îi auzim bătăile inimii. Este cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodată. Virgil și-a dorit dintotdeauna fetiță, poate și pentru faptul că fetele seamănă tăticilor. La trei luni și jumătate, după un test amănunțit și de o super acuratețe, ni s-a confirmat că este fetiță. Până la aflarea veștii, am evitat oarecum să mă setez pe băiețel sau fetiță. Am lăsat să se întâmple, că apoi să mă bucur din plin de veste. Așa s-a și întâmplat. Bucuria a fost pe deplin pentru amândoi. L-am tachinat puțin până i-am spus că va fi tată de fetiță, prelungind emoția pentru că îi știam reacția.

Ați ales nume pentru fetiță?
După seri întregi petrecute pe internet în căutarea numelui pentru micuță, am căzut de comun acord să o numim Zenaida-Maria. Este de origine grecească și provine de la numele Divinitățîi Supreme din mitologia greacă, Zeus. Semnificația numelui este lumina, cer luminos. Sigur îi va plăcea. Ne-am dorit mult să fie un nume rar întâlnit și plăcut auzului, iar noi îl considerăm special și potrivit pentru îngerașul nostru.

Vei naște natural sau prin cezariană?
Mă las în totalitate pe mâna medicului meu, Ioana Drăgan, pentru că ea șție mai bine dacă organismul meu este pregătit pentru o naștere normală sau cezariană, și cum este potrivit pentru bebe să vină pe lume. Mă pun pe locul doi și chiar îmi doresc să fac ceea ce trebuie pentru cea mică și pentru sănătatea ei. În ultima lună cu siguranță vom șți dacă pot naște natural sau sunt nevoită să recurg la operația de cezariană.

Virgil, îți doreșți să participi la naștere?
Nu iau această varianta în considerare pentru că mi-e teamă să nu mă ia leșinul. Este un moment de maximă fericire, însă nu cred că rezist să văd cum se desfășoară o operație sau o naștere normală. Prefer să aștept pe holurile maternității vestea că fiica noastră a venit pe lume.

Vă simțiți pregățiți să deveniți părinți? Ați făcut repetiții cu schimbat de scutece, vă veți lua și ajutor?
Pregătit în totalitate niciodată nu ești, dar măcar ne străduim să ne perfecționăm. Pentru moment ne documentăm foarte mult în acest sens. Cititm cărți despre cum se crește un copil, articole de pe site-urile specializate unde găsim informații folositoare și, desigur, ne ajută și sfaturile prietenilor care au trecut prin această experiență. Părinții sunt dispuși să ne ajute oricând, și cu siguranță ne vor fi alături. Vom opta pentru ajutorul celor mai apropiați, respectiv părinții, după care ne vom gândi și la bone. Îmi doresc să trăiesc din plin această experiență și să văd dacă mă descurc sau am nevoie că cineva să-mi stea o perioadă alături. Până la urmă rolul de mama asta implică. Amândoi vrem să fim alături de fetița noastră și să o vedem cum crește, să nu ratăm niciun moment din viața ei.

Virgil: Pregătit nu te simți niciodată. Sunt sigur că atunci când va veni pe lume vom învața tot ceea ce trebuie să facem. Nimeni nu se naște învățat sau pregătit. 

Vă mai doriți copii? Ați discutat despre asta?
Momentan ne focusam atenția pe Zenaida-Maria și pe aducerea ei pe lume. Este prematur să ne gândim la următorii. Întâi să vedem cum ne descurcăm, apoi vom lua în considerare și posibilitatea de a mai avea alți copii.

Virgil: Eu da, să vedem dacă reușesc s-o conving pentru că întotdeauna pentru bărbați e mai ușor.

V-ați cunoscut părinții, reciproc?
Da. I-am cunoscut și parcă ne știm de o viață. Totul s-a legat natural, iar părinții se bucură pentru reușitele noastre.

Nuntă și botezul vor fi în același timp? Adelina, vei îmbrăca rochia de mireasă?
Botezul îl vom avea în noiembrie, luna în care este născut și Virgil și îl vom sărbători. Nunta va fi separată de botez. Ne-am propus să ne bucurăm de fiecare moment important din viața noastră, să simțim că am făcut totul că la carte. Zenaida va mai crește puțin și nu va mai fi necesar să stau non-stop lângă ea pe parcursul nunții, motiv pentru care împreună am decis că nunta să o facem la începutul anului următor. Voi îmbraca și rochia de mireasă și nu doar una! Mă voi schimba în mai multe ținute.

Ați avut vreo ceartă mai serioasă, până acum? 
Da. Am avut o ceartă foarte serioasă în momentul în care m-a lăsat fără eclerele mele preferate, iar asta s-a întâmplat săptămâna trecută (n.r. râde). Am fost foarte supărată și, dacă mă gândesc bine, încă mai sunt. Nu e posibil să știi că mai ai dulciuri în frigider și să găseșți cutia goală… Că să aplaneze conflictul, s-a dus la 9 seara și mi-a cumpărat altele. Ne-am împăcât repede…

Cum depășiți momentele mai tensionate? Cine cedează?
Noi le numim “alunecări de teren”. Că în orice cuplu mai sunt și situații care creează tensiuni. Mai mici sau mai mari. Încercăm pe cât posibil să nu le facem și mai mari decât sunt și, cu calm, le discutăm și ajungem la o concluzie favorabilă amândurora. Comunicarea poate rezolva orice problemă, iar relația noastră pe asta se bazează.

Cum alegi să îl răsfeți pe Virgil? Știm că ție îți place să găteșți, îi pregăteșți cine romantice, sau alte surprize? 

Îmi place să gătesc și o fac foarte des. Sunt o fire romantică și îmi place să creez o atmosferă elegantă, chiar și fără o ocazie specială. Ghinionul vine din faptul că el iubește preparatele foarte bogate în calorii și eu încerc să le evit, iar când discutăm de cină întotdeauna ies discuții pe baza meniului. Greu îl păcălesc cu o mâncare mai ușoară, dar de cele mai multe ori aleg să i fac pe plac și să mă abțin eu de la bombele calorice.  Ne surprindem cu tot felul de lucruri mici. Spre exemplu, eu îi comand tortul lui preferat sau îi pregătesc micul-dejun la pat. 

Tu ai recunoscut și faptul că ai mers la psiholog… Mai mergi?
Sigur că da. Mă ajută să mă păstrez liniștită și împăcată. Am avut situații în viața mea care au fost rezolvate doar cu ajutorul psihologului. Mi se pare cea mai corectă soluție de a te cunoaște, înțelege și analiza într-un mod civilizat și sănătos. 

Adelina, ce compromis nu ai face niciodată într-o relație?
N-aș ierta lipsa respectului, a fidelitățîi sau nepăsarea. Sunt criterii sigure pentru destrămarea familiei.

Care a fost cel mai greu moment al viețîi tale, până acum? Cum te remontezi când simți că nu mai poți?
Deși sunt o fire jovială, plină de viață și foarte sociabilă, am trecut și prin perioade în care am suferit, am plâns sau m-am simțit singură. Un astfel de moment a fost moartea celor două bunici ale mele la interval de o săptămână. Le-am iubit foarte mult și m-a durut foarte mult pierderea lor. În acea perioadă prezentăm o emisiune zilnică de 2 ore live, în care se cânta, se dansa, iar poziția de moderator implică să disimulez și să mă comport că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși într-una dintre zile mi-am condus un suflet drag la groapă. Sunt perioade pe care le trăieșți în interiorul tău, chiar dacă exteriorul de multe ori arată altceva.

Ai trecut prin numeroase schimbări până acum… Cum te vezi, acum, că om, față de cum erai atunci când ai devenit cunoscută în showbiz?
Da. M-am schimbat în totalitate. Am devenit un om mai docil, matur, serios. Viața mi-a dat ocazia să mă schimb și cred că am ales drumul corect. Nu regret nimic însă, dacă ar fi să retrăiesc anumite momente, aș proceda la fel. Cu toate greșelile și eșecurile la pachet. Ele m-au construit omul care sunt astăzi.

Ai vreun reproș să-ți faci?
Da. Că de multe ori am dat importantă necuvenită unor lucruri care nu meritau din viața mea, pentru care m-am consumat și am pierdut timp în care puteam să aleg să fiu fericită.

Care e cea mai mare temere a ta?
Să-mi pierd familia.

Cum au fost copilăria și adolescența ta, Adelina? Ce visuri aveai atunci? Și ce trăsături de caracter ai dobândit încă din primii tăi ani de viață?
Am avut o copilărie cum îi doresc și fetiței mele să aibă. La țară, cu vacanțe la bunici, fără griji și probleme de orice natură. Visam să devin doctor. Nu știu de ce, pentru că acum dacă văd sânge, leșin (n.r. râde). Am știut că femeile puternice reușesc și m-am ghidat după asta. În același timp, am dezvoltat dragostea pentru cei care îmi sunt alături, iar aici nu vorbesc doar despre familia mea. Despre oamenii din jur și mai ales despre cei cu probleme de sănătate pe care încerc să-i ajut să le depășească.

Care e motto-ul după care te ghidezi, în viață? 

Bine faci, bine găseșți.

Bănuiesc că vrei să revii pe micul ecran… Ce proiect de televiziune te-ar tenta?
Îmi place televiziunea și nu voi renunta la ea. Formatele de divertisment sunt preferatele mele. Cu siguranță m-aș potrivi la cârma unei astfel de emisiuni, m-aș distra prezentând-o.

Există vreun om a cărui existență să te fi marcat, o persoană/personalitate care te inspiră?
Florin Călinescu. Este un om puternic și deși a trecut prin multe greutăți, îl regăsesc pe micul ecran la fel de plăcut, amuzant și plin de viață. Este un exemplu de tărie pentru noi toți.

 Foto: Marius Bărăgan

 

 

 

 

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro