Tiberiu Uşeriu, după ce a câştigat de trei ori 6633 Arctic Ultra: „Atuul meu în competiţii este psihicul, nu fizicul”

Tiberiu Uşeriu, după ce a câştigat de trei ori 6633 Arctic Ultra. Este singurul om din lume care a reuşit să câştige de trei ori la rând cel mai dur maraton din lume, 6633 Arctic Ultra, la Cercul Polar. După sute de kilometri în iadul alb', Tibi Uşeriu a acordat un interviu exclusiv revistei VIVA!, despre omul care e astăzi!

L-am cunoscut în primăvara lui 2016 deoarece el era subiectul principal al lucrării mele de licenţă. Afară erau puţin peste 10 grade, iar el purta tricou şi pantaloni scurţi. Pe parcursul zecilor de minute Tibi Uşeriu mi-a povestit despre ce a însemnat pentru el câştigarea maratorului 6633 Arctic Ultra pentru prima oară. Am vrut să le transmit prietenilor mei, apropiaţilor mei, ambiţie, perseverenţă, răbdare. Urmează-ţi visul chiar dacă te îngenunchiază la un moment dat viaţa, ceea ce se întâmplă 100% chiar dacă vii dintr-un mediu cu părinţi bogaţi, cu bani. La un moment dat, viaţa te îngenunchiază din tot felul de motive, ridică-te şi du-te mai departe că poţi'

Deşi, la acea vreme declara că nu ar mai concura, iată că Tibi Uşeriu a câştigat şi pentru a doua şi pentru a treia oară competiţia extremă la -50 de grade. S-a aflat între timp că a făcut şi 10 ani de închisoare pentru jafuri și tentativă de omor. În cartea sa, 27 de paşi' povesteşte totul.

Acum, în acest interviu, l-am găsit altfel pe Tibi. Poate mai experimentat, mai deschis, împăcat cu trecutul şi prezentul său.  

Tibi, ai câştigat pentru a treia oară Maratonul 6633 Arctic Ultra din apropierea Cercului Polar. Ce ai vrut să îţi demonstrezi şi să ne demonstrezi de această dată prin participarea la competiţia extremă?

Am fost invitat special. Dat fiind schimbările din structura competiției, pentru mine a devenit o provocare. Nu m-am gândit o secundă că trebuie să demonstrez ceva.

Cu ce probleme te-ai confruntat pe traseu? Furtunile, temperaturile scăzute, halucinaţiile te-au făcut să dai înapoi?

A fost anul în care temperaturile au fost cele mai prietenoase. Într-adevar au fost două furtuni, la început și la sfârșit de cursă, dar nu suficient de mari încât să mă determine să renunț la cursă. Desigur, am avut parte și de momente critice pe parcursul celor 618 km, mai ales pe final, unde aveam răni destul de serioase la picioare. Am plecat hotărât să închei această cursa și asta m-a motivat să o duc la bun sfârșit.

Te gândești la ceva în timpul maratonului, în timp ce alergi? Ce gânduri ți-au populat mintea în cele 50 de ore din timpul maratonului Arctic Ultra?

Niciodată nu mă gândesc la ceva puctual. În general sunt problemele pe care le întâmpin pe parcurs și strategia pentru a păstra totul sub control.

Se spune că o metodă de a gestiona un temperament exploziv este să-ți canalizezi energia și exploziile într-o activitate constructivă. Aceste performanțe care ti-au solicitat corpul și psihicul atât de tare. Sunt cumva și un mod prin care îți reduci la tăcere 'demonii'?

În timp am reușit să-i fac acești 'demoni' să lucreze în favoarea mea și nu cum se întâmpla înainte. Acest lucru mă avantajează foarte mult. Din acest motiv, atuul meu în astfel de competiții este psihicul și nu fizicul.

Există și vreun revers al medaliei după acest heirup colosal cum e Maratonul 6633 Arctic Ultra? Se resimte corpul cumva, te-ai ales cu probleme de sănătate?

Desigur, după fiecare cursă de genul, am nevoie de câteva săptămâni de recuperare. Până în prezent nu am avut repercusiuni grave.

Cum arată regimul tău de viață? Atât din punct de vedere alimentar, cât și al antrenamentului.

De fiecare dată înainte de o competiție, fac un antrenament specific zonei în care plec. Desigur, este nevoie și de un regim alimentar pentru a pregăti corpul pentru efortul specific. Nu fac ceva ieșit din comun. Este dieta unui sportiv amator și cumpătat.

Cu ce te ocupi când nu alergi, cu ce-ti umpli zilele?

Eu nu trăiesc din sport. Fac parte din echipa de bază a Asociației Tăşuleasa Social, unde majoritatea timpului mi-l dedic proiectelor din cadrul asociației, unde am și un proiect de suflet, Via-Maria-Theresia.

Prima oară când ai participat la Maratonul 6633 Arctic Ultra puţini ştiau că ai stat 10 ani în închisoare. Ai simţit că oamenii te-au privit altfel după publicarea cărţii „27 pași”?

Nu. Dimpotrivă.

Cum arăta o zi 'normală' la închisoare și cum arată o zi normală acum, la Bistrița?

E greu să explici cum e să stai 23 de ore într-o celulă și o oră într-o curte unde turul era de 27 de paşi. La Bistrița, trăiesc normalitatea perioadei prin care trec în aceste momente și nu prea seamănă zilele între ele, cel puțin cele pe care le-am avut în ultimele 3 săptămâni.

 

Ai declarat că ai împuşcat, din întâmplare, un gardian în timpul uneia dintre urmăriri. Cum te-a afectat întâmplarea, ai avut mustrări de conștiință apoi?

Atunci eram prea tânăr și nu gândeam așa de profund, dar bineînțeles că după ani de detenție, a fost unul dintre lucrurile pentru care am regretat trecutul. Nu pot să spun că erau mustrări de conștiinţă.

Crezi în Dumnezeu?

Sunt agnostic.

De ce îți e cel mai frică și mai frică pe lumea asta?

Nu am un lucru de care să îmi fie frică în special. Am sentimentul de frică, iar acesta mă ține precaut.

Ţi-ai asumat trecutul şi îmbrăţişezi viitorul. De dragoste ai timp? Îți împarți viața cu cineva? Îţi doreşti un copil?

Cu siguranță că da.

Ne-ai dovedit că eşti un om puternic, cu un psihic şi mai puternic. Care e următorul plan de atac, la ce alte demersuri spectaculoase să ne mai așteptăm?

O să plec în Himalaya o lună de zile, unde o să particip la un ultra-maraton, la cea mai înaltă altitudine, Everest ultra-maraton. O să am parte și de trei săptămâni de aclimatizare înainte de cursă, cu o urcare până la puțin peste 6000 metri. Cu siguranță vor veni multe alte proiecte, sunt abia la început.

 

 

Foto: MIRCEA GHERASE, WERONIKA MURRAY

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro